Introducere
Metoda telefono este o formă de vătămare corporală care presupune lovirea simultană a urechilor cu mâinile făcute căuș*. Ca efect, presiunea intraauriculară crește brusc, producând durere marcată.[1]
Pedeapsă
Cei ce iubesc cartea Alice în Țara Minunilor scrisă de Lewis Carroll au fost, involuntar, familiarizați cu o formă tipică de telefono.
„— E… e o zi foarte frumoasă, a rostit o voce sfioasă de lângă ea. A constatat că mergea alături de Iepuraşul Alb, care îi trăgea mereu câte o ocheadă îngrijorată.
— Foarte frumoasă, a confirmat Alice. Unde e Ducesa?
— Sssst! Sssst! a răspuns Iepuraşul cu voce înăbuşită, grăbită; pe urmă s-a uitat înfricoşat în spate, după care s-a înălţat în vârful picioarelor şi i-a şoptit la ureche: — A fost condamnată la moarte.
— Ce spui? Pentru ce? (…)
— I-a tras o palmă zdravănă Reginei… a început Iepuraşul.”[2]
(O traducere mai aproapiată de original ar fi: „- A boxat urechile Reginei…”)
Cititorii contemporani autorului știau despre boxarea urechilor deoarece era o pedeapsă corporală aplicată copiilor cunoscută în perioada victoriană. Cu toate că, în acele vremuri, pedepsirea corporală a copiilor era acceptată și frecvent practicată de către societate, această formă era cunoscută în mod special ca fiind riscantă.
„Pe lângă surditata produsă de perforarea membranelor timpanice prin boxarea urechilor, aceasta determină frecvent și apariția inflamației la nivelul urechii interne, care poate conduce la afectare osoasă, abcese intracraniene sau moarte.”[3]
Cunoașterea acestor pericole nu era limitată la elita academică. Peste Atlantic, în America, un articol dintr-o revistă pentru femei casnice mormone cita dintr-o poezie scrisă de Elizabeth Browning în perioada victoriană care „comemora faptele unui bătrân conte englez numit Arundel” al cărui copil a devenit „imbecil” în urma loviturilor primite.[4] Autoarea articolului concluziona prin: „Ar fi bine ca orice părinte…să memoreze aceste versuri; deoarece leziunile cauzate de boxarea urechilor rapid și indolent, fără a acroda vreo importanță gestului, pot fi devastatoare.”[5]
Luptă
În 1960, prin ecranizarea metodei telefono în Star Trek, unde căpitanul Kirk i-o aplică lui Gorn, aceasta devine parte a culturii populare.[6] Cursurile de autoapărare și manualele militare de bază din perioada celui de-al doilea război mondial instruiau comandourile britanice cu privire la această metodă.
„Ține palmele în formă de căuș, păstrând degetele strâns unite între ele și adâncind palma. Lovește-ți oponentul peste ambele urechi simultan, folosind aproximativ 2.5-5 kilograme-forță cu ambele mâini. Cel mai probabil, această lovitură va perfora membranele timpanice sau cel puțin va determina o comoție cerebrală ușoară, cunoscută în cercurile de boxeri ca „punch-drunk” (beția pumnului). Apoi, nu vei mai întâmpina nici o dificultate în a-i face orice dorești.”[7]
Analizând această tehnică, un guru în autoapărare din anii 70 o descrie astfel:
„Urechea conține un număr mare de nervi senzoriali care se asociază cu auzul și echilibrul. Lovirea urechii cu căușul palmei transmite o undă de șoc în canalul auricular care perforează timpanul și afectează mecanismele delicate ale urechii interne producând durere severă, amețeală/dezechilibru și pierderea stării de conștiență.”[8]
Tortură
Metoda telefono e o formă de tortură practicată pe scară largă și e cunoscută prin denumiri diverse precum: telefono în spaniolă, chakoshi (ciocanul) în japoneză și kalot marasa (gemenii) în creola haitiana.[9] În peste 20 de țări din întreaga lume, există dovezi documentate a utilizării acestei metode ca formă de tortură.[10] Adevărata prevalență a acestei metode nu este cunoscută, însă există câteva date interesante descrise în literatură.
În 1999, datele sugerează că 17% dintre oamenii trimiși la un centru de reabilitare danez au fost victime ale metodei telefono. Aceștia proveneau din Afganistan, Chile, Iran, Iraq, Teritoriile Palestiniene Ocupate, Turcia și fosta Iugoslavie.[11] De asemenea, un studiu suedez din 2003 care a examinat 160 de refugiați proveniți din 6 țări diferite au observat că 18.8% dintre aceștia, toți din Peru, au fost torturați prin această metodă.[12]
Sechele
Daunele corporale ale metodei telefono sunt cauzate de variația mare și bruscă a presiunii în canalul auditiv extern care conduce la un traumatism de tip blast al membranei timpanice. Simptomele de însoțire sunt durerea acută localizată și diminuarea sau pierderea acuității auditive. La examinare, se pot observa membranele timpanice perforate și foarte posibil fractură uni sau bilaterală de os temporal. În locuri cu igienă precară, precum închisorile, acest tip de traumatism se complică frecvent cu infecție la nivelul urechii medii, care la rândul său se poate transforma în infecție cronică a urechii și a oaselor înconjurătoare sau chiar colesteatom.[13] Distrugerea celulelor păroase de la nivelul urechii interne poate determina tinitus, senzații de amețeală sau reducerea acuității auditive pe termen lung sau chiar permanent.[14]
Sinonime
Testimonial
Sunt destul de obișnuită să găsesc dovezi ale utilizării metodei telefono în țări non-europene dar am fost surpinsă când am auzit pentru prima data de folosirea ei într-o țară europeană cu venit crescut.
Pacientul mi-a povestit despre o “ceremonie de bun venit“ pe care el și alți deținuți au fost nevoiți să o îndure când au sosit la penitenciar. Mi-a spus că a fost lovit în zona urechilor de un gardian care purta mănuși negre. Descrierea îmi părea cunoscută așadar m-am întrebat dacă au fost lovituri obișnuite sau ar putea fi defapt, metoda telefono? În urma unor întrebări deschise, răspunsurile sale m-au lămurit. Loviturile primite au fost simultane, bilaterale și repetate, cauzând durere severă și sângerare prin ambele urechi, iar la luni de zile după incident pacientul avea auzul încă afectat și uneori senzație de amețeală. La examinarea timpanelor – ambele erau perforate, în concordanță cu semnele obiective ale metodei telefono.
(Dr Pickering Rachael)
*A face mâna căuș = a da mâinii forma unui recipient, apropiind degetele și adâncind palma.
Referințe
1. United Nations (editor). Istanbul Protocol: manual on the effective investigation and documentation of torture and other cruel, inhuman, or degrading treatment or punishment. Revision 1. United Nations, New York; 2004: 76
2. Carroll, L. Alice în Țara Minunilor. Ralian, A, Ieronim, I. translators. București: HUMANITAS; 2016: 8: 90
3. Unknown. Boxes on the Ear. The London reader: of literature, science, art and general information. 1878; 31.801:449
4. Unknown. A Box on the Ear. Woman’s Exponent. 1891; 20.3: 19.
5. Unknown. A Box on the Ear. Woman’s Exponent. 1891; 20.3: 19.
6. Star Trek The Original Series. Episode 1x18: Arena. Paramount Television, United States; 1967.
7. Fairbairn, W. All-in Fighting. Naval and Military Press, City; 2009 (reprint edition)
8. Mashiro, N. Black Medicine: The Dark Art of Death. Paladin Press, United States of America; 1978
9. Nowak, M. Promotion and protection of all human rights, civil, political, economic, social and cultural rights, including the right to development. Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak. Mission to Sri Lanka. United Nations, United States of America; 2008: A/HRC/7/3. [Online]. [Accessed 28th November 2020]. Available from: https://www.refworld.org/docid/47c2c5452.html
10. Rejali, D. Torture and democracy. Princeton University Press, United States of America; 2007: 849
11. Sinding, R., Smidt-Nielsen, K. The late ear, nose, and throat region sequelae of torture. Torture. 1999; 1/99(9)
12. Moisander, P., Edston, E. Torture and its sequel - a comparison between victims from six countries. Forensic Sci Int. 2003; 137(2–3): 133–40.
13. Graessner, S. Tinnitus in torture survivors. Torture. 1994; 1/94(4): 19-22.
14. Sinding, R., Smidt-Nielsen, K. The late ear, nose, and throat region sequelae of torture. Torture. 1999; 1/99(9)